De obicei cand incep un articol, am o viziune, idee, revelatie cum s-o numi. In functie de asta intru pe google si dau cautare imagini ca sa pun o poza oarecum relevanta articolului. De data asta l-am facut eu in paint intrun minut. Super desenator. Azi mi-a venit sa scriu despre Judecata de Apoi. Pai mai bine sa ii zic Judecata de Dinainte. Nu cred ca o sa vina cineva sa ma ia la intrebari pentru ce am facut bine si ce am facut rau.

De ce ii zice de Apoi? Pentru ca mai Apoi, adica mai aproape de momentul final al experientei mele pe Pamant, cand nu o sa mai pot suporta minciuna si ea o sa ia diverse forme(depresii, anxietate, atacuri de panica, violenta, boli, cancer etc) in functie de cat am judecat de tare si de cat rau mi-am pricinuit singur prin Judecata am cam dat-o in bara ca sa zic asa. Adica ma intorc Acasa fara sa imi fi luat vreo lectie din toata experienta pe Pamant. Judecata duce la o viata falsa plina de suferinta, pentru ca nu traiesti in Adevar, de fapt nu traiesti deloc. Am incercat sa fiu toata viata intrun fel in care sa par bun si cu asta mi-am tinut mintea ocupata non stop. Ce am facut si ce voi face. Doar ca am uitat sa traiesc. Deci din punctul meu de vedere cu cat am stat sa Judec mai mult cu atat am trait mai mult Mort.

Cam toata viata mi-am dorit lucruri, relatii, orice din exterior care sa ma faca fericit, ca asa am invatat eu ca trebuie sa FIM CINEVA si sa AVEM CEVA ca sa FIM FERICITI. Ce am folosit in toate treburile astea? Judecata prin comparatie, judecata prin care e mai bun, mai frumos, mai potrivit, prin ce e mai bine, judecata prin ce modele sa imi aleg in viata, judecata prin ce job sa imi iau sa dea bine ca asa am fost invatat, judecata prin ce masina am, cati bani in cont, judecata prin ce casa smechera am, prin ce excursii imi permit sa merg, prin ce haine sa port, prin ce scoli sa fac, prin ce diplome sa am. Judecata prin cat sa beau, cat sa fumez, si ce anume sa fumez. Mda. Toate cacaturile de judecati imi faceau doar rau. As putea scrie o carte despre cat am judecat si cartea ar avea cam 100.000 de pagini in primul volum din cele 10.000. Sa imi aduc aminte cat de Nimeni se simte un om care judeca ce spune el si ce ii spun sau fac altii. A, da, si sa nu incep sa spun cat i-am judecat pe altii, incercand sa ii conving ca eu am dreptate tot timpul, caci aici pot bloca internetul cu cat as avea de scris. Cate situatii si cate scenarii in cap…

Am purtat tot atatea sute de mii de masti cam cate cate sute de mii de judecati am emis. Si unde si cine dracu, Doamne iarta-ma eram eu in acest timp. Habar nu aveam. Ca niciodata nu ma simteam bine. Dar incercam si consumam toata energia sa dau bine. Plecam si in concedii si mintea nu imi era acolo decat bineinteles fractiuni. Puteam sa inchid telefonul, laptopul, geamul, ochii, dar nu puteam inchide VOCEA DIN CAPUL MEU. Eram ocupat tot timpul sa gasesc solutii.
Eram ocupat tot timpul sa stau mort, sa dorm, sa nu vad viata. De ce? Pai cum de ce? Ca sa dau bine. Azi nu mai dau doi bani pe treaba asta. Eu vreau sa fiu din nou eu.

Cand am venit pe Pamant, ca si copil stiam clar ce aveam de facut. Sa ma joc, sa mananc, sa dorm, sa iubesc alti copii, sa alerg, sa ma bucur fara sa imi pese de ce culoare are alt copil, ce natie, ce carte stie si asa mai departe. De pe la 4-5 ani am inceput sa invat sa Judec. Aici s-amputit treaba. Am inteles recent ca Judecata e prezenta in mine sub ceea ce eu astazi sunt si ceea ce simt.

Cred si simt ca acum e un moment in care am inceput sa multumesc pentru tot ce am si ce nu am si sa imi cer iertare si sa ma iert pentru Judecata de Dinainte, pentru ca Judecata de Apoi nu exista. Toate servesc drept lectii si atat. Daca plec de aici cu regrete ma intorc iar sa imi iau din nou aceleasi lectii ca am fost destul de tampit sa nu le pricep. Prefer cand revin sa imi iau unele lectii noi. In asta consta evolutia spiritului meu. Sa realizez singur acum ce anume ma face sa ma simt bine si ce nu, pe mine si pe altii. Ce este iubirea pana la urma.

Judecata non-stop este mama nenorocirilor actuale pe intreaga planeta si este prezenta in capul tuturor oamenilor. Stiu ca adevarul ma va elibera. De ce? De minciuna. De boli. De ura. De violenta. De orice lucru ce ma face sa sufar si sa provoc suferinta in jur. Cu cat mai putina judecata cu atat mai multa viata linistita si libera. Si cu atat mai multe lectii frumoase pline de iubire.

Si, da. Acum, nu regret nimic. Toate alegerile au fost perfecte. Toate astea m-au adus azi aici sa realizez asta si sa inteleg. Ce calatorie frumoasa este de fapt viata.