(Multumesc Dani V. pentru e-mail) Citiţi următoarea poveste adevărată
Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filozofie…
- Să vă explic care e conflictul între ştiinţă şi religie… Profesorul ateu face o pauză şi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare.
- Eşti creştin, nu-i aşa, fiule?
- Da domnule, spune studentul.
- Deci crezi în Dumnezeu?
- Cu siguranţă.
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El să facă orice?
- Da.
- Tu eşti bun sau rău?
- Biblia spune ca sunt rău.
Profesorul zâmbeşte cunoscător.
- Aha! Biblia! Se gândeşte puţin.
- Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă şi tu o poţi vindeca. Poţi face asta. Ai vrea să îl ajuţi? Ai incerca?
- Da, domnule. Aş încerca.
- Deci eşti bun.
- N-aş spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuţi o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu răspunde, aşa că profesorul continuă.
- El nu ajută, nu-i aşa? Fratele meu era creştin şi a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Isus să-l vindece. Cum de Isus e bun? Poţi răspunde la asta?
Studentul tace …
- Nu poţi răspunde, nu-i aşa? Profesorul ia o inghiţitură de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp studentului să se relaxeze.
- Hai să o luăm de la capăt, tinere. Dumnezeu e bun?
- Păi … da, spune studentul.
- Satana e bun?
Studentul nu ezită la această întrebare:
- Nu
- De unde vine Satana?
Studentul ezită:
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aşa? Zi-mi fiule, există rău pe lume?
- Da, domnule.
- Răul e peste tot, nu-i aşa? Şi Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da.
- Deci, cine a creat răul, a continuat profesorul? Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat şi răul. Din moment ce răul există şi conform principiului că ceea ce facem defineşte ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rău.
Din nou, studentul nu răspunde.
- Există pe lume boli? Imoralitate? Ură? Urâţenie? Toate aceste lucruri groaznice, există?
Studentul se foieşte jenat.
- Da.
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarăşi nu răspunde, aşa că profesorul repetă intrebarea.
- Cine le-a creat?
Nici un răspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în faţa clasei. Studenţii sunt uimiţi. Spune-mi, continuă el adresându-se altui student. Crezi în Isus Cristos, fiule?
Vocea celui de-al doilea student îl trădează şi cedează nervos:
- Da, domnule profesor, cred.
- Bătrânul se opreşte din marşăluit. Ştiinţa spune că ai 5 simţuri pe care le foloseşti pentru a identifica şi observa lumea din jurul tău. L-ai văzut vreodată pe Isus?
- Nu, domnule. Nu L-am văzut.
- Atunci spune-ne dacă l-ai auzit vreodată pe Isus al tău?
- Nu, domnule, nu l-am auzit.
- L-ai simţit vreodată pe Isus al tău, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodată o experienţă senzorială a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, domnule, mă tem că nu.
- Şi totuşi crezi în el?
- Da.
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, ştiinţa spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, răspunde studentul. Eu am doar credinţa mea.
- Da, credinţa, repetă profesorul. Asta e problema pe care ştiinţa o are cu Dumnezeu. Nu există nici o dovadă, ci doar credinţa.
Studentul rămâne tăcut pentru o clipă, înainte de a pune şi el o întrebare.
- Domnule profesor, există caldură?
- Da.
- Şi există frig?
- Da, fiule, există şi frig.
- Nu, domnule, nu există.
Profesorul işi intoarce faţa către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută.
Studentul începe să explice.
- Poate exista multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc caldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge până la 458 de grade sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat dacă are sau transmite energie. Căldura e cea care face ca un corp sau material să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-458 F) înseamnă absenţa totală a căldurii.
- Vedeţi domnule, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absenţa căldurii. Nu putem măsura frigul. Căldura poate fi măsurată în unităţi termice, deoarece căldura este energie. Frigul nu e opusul căldurii, domnule, ci doar absenţa ei.
Clasa e învăluită în tăcere. Undeva cade un stilou şi sună ca o lovitură de ciocan.
- Dar întunericul, domnule profesor? Există întunericul?
- Da, răspunde profesorul fără ezitare. Ce e noaptea dacă nu intuneric?
- Din nou răspuns greşit, domnule. Întunericul nu e ceva; este absenţa a ceva. Poate exista lumină scazută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeşte întuneric, nu-i aşa? Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt. În realitate, întunericul nu există. Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie şi mai întunecat, nu-i aşa?
Profesorul începe să-i zâmbească studentului din faţa sa. Acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei să demonstrezi, tinere?
- Domnule profesor. Vreau să spun că premisele dvs. filosofice sunt greşite de la bun început şi de aceea concluzia TREBUIE să fie şi ea greşită.
De data asta, profesorul nu-şi poate ascunde surpriza.
- Greşite? Poţi explica în ce fel?
- Lucraţi cu premisa dualităţii, explică studentul … Susţineţi că există viaţă şi apoi că există moarte; un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău. Consideraţi conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura. Domnule, ştiinţa nu poate explica nici măcar ce este acela un gând. Foloseşte electricitatea şi magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înţeles pe deplin vreuna din acestea două. Să consideri că moartea e opusul vieţii înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanţial. Moartea nu e opusul vieţii, ci doar absenţa ei. Acum spuneţi-mi, domnule profesor, le predaţi studenţilor teoria că ei au evoluat din maimuţă?
- Daca te referi la procesul evoluţiei naturale, tinere, da, evident că da.
- Ati observat vreodată evoluţia cu propriii ochi, domnule?
Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când işi dă seama încotro se îndreaptă argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluţiei în desfăşurare şi nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs. predaţi studenţilor ceea ce credeţi, nu? Acum ce sunteţi, om de ştiinţă sau predicator?
Clasa murmură. Studentul tace până când emoţia se mai stinge.
- Ca să continuăm demonstraţia pe care o făceaţi adineori celuilalt student, permiteţi-mi să vă dau un exemplu, ca sa întelegeţi la ce mă refer.
Studentul se uită în jurul său, în clasă.
- E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul profesorului? Clasa izbucneşte în râs.
- E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simţit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi făcut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, ştiinţa spune – cu tot respectul, domnule – ca nu aveţi creier. Dacă ştiinţa spune că nu aveţi creier, cum să avem încredere în cursurile dvs, domnule?
Acum clasa e cufundată în tăcere. Profesorul se holbeaza la student, cu o faţă impenetrabilă. În fine, după un interval ce pare o veşnicie, bătrânul răspunde.
- Presupun că va trebui să crezi, pur şi simplu …
- Deci, acceptaţi că există credinţă şi, de fapt, credinţa există împreună cu viaţa, continuă studentul. Acum, domnule, există raul?
Acum nesigur, profesorul răspunde:
- Sigur că există. Îl vedem zilnic. Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului faţă de om. Se vede în nenumăratele crime şi violenţe care se petrec peste tot în lume. Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul.
La asta, studentul a replicat:
- Raul nu există, domnule, sau cel puţin nu există în sine. Răul e pur şi simplu absenţa lui Dumnezeu. E ca şi întunericul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie absenţa lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare când nu există caldura sau ca întunericul care apare când nu există lumina.
Profesorul s-a aşezat.
PS: Numele studentului era Albert Einstein.
Albert Einstein a scris o carte intitulată “Dumnezeu vs. ştiinţă” în 1921.
Friday, 19. February 2010
http://www.youtube.com/watch?v=ldHF6PFUukw
eu stiam de dialogul asta doar din reclama asta .
si totusi am ramas atee. .
Friday, 19. February 2010
Cred intro Constiinta Suprema Creatoare pe care o simt si o traiesc, al carui rezultat suntem noi ca un TOT, interconectati, unde putem obtine ceea ce vrem intotdeauna traind in iubire adevarata. Nu cred in nici un fel de religie. Din cauza religiei, eu personal am stat toata viata pana recent, intro mare noapte. Cat despre filmuletul postat de tine, tocmai asta m-a enervat la sfarsit, promovarea religiei, in rest clipul e dragut.
Friday, 19. February 2010
Sunt de acord cu tine Robert.Putem obtine ceea ce dorim,traind in iubire adevarata=respect,sinceritate,daruire,credinta,dragoste fata de tot ceea ce inseamna viata…Credinta o poti manifesta in orice loc,oricand,fara a deveni “bisericos”.
Multumesc pentru daruirea ta!
Saturday, 20. February 2010
,,,si cum in noi se afla extensia Fortei Divine aka Dumnezeu,,,,,viata noastra este chiar experienta cu acesta,,fie ca stim sau nu cream raul prin frici si temeri si binele prin Iubire!
Saturday, 20. February 2010
Ce ati zice daca intr-o zi v-ar spune cineva ca il cautati pe Creator intr-un loc gresit? Ce ati spune daca ati descoperi ca adevaratul maestru al capodoperei sunteti voi, fiinta umana? Ce ati spune daca ati descoperi ca acel mare Creator pe care unii il numesc Dumnezeu, altii Allah sau mai stiu eu cum, suntem fiecare dintre noi si toti impreuna? Cred ca suntem prea ocupati sa admiram inafara noastra si nu ne mai ramane vreme sa admiram inauntrul nostru.
Saturday, 20. February 2010
Pentru cei care se considera atei: Ce este ateismul decat lipsa de credinta?
Am sa cred o persoana ca este atee doar atunci cand va putea demonstra stiintific ca nu exista suflet. Atunci cand simti o dezamagire draga ateu ce parte a corpului o simte? Atunci cand te simti in mijlocul unei bucurii nemarginite de iti vine sa explodezi care parte a corpului o manifesta? … sunt foarte multe lucruri inexplicabile in lumea asta dar chiar si marele BigBang (inceputul universului) demonstreaza o “forta” supranaturala care a creat o ordine inexplicabila. Cum se poate explica faptul ca in urma unei explozii care fizic, logic si din toate punctele de vedere ar crea 100% sigur HAOS, sa se creeze un univers perfect ordonat, cu galaxii, stele, planete ce orbiteaza in jurul stelelor expansiunea universului (bine cunoscuta de oamenii de stiinta) si asa mai departe. Dragi atei, unde se intinde universul? Are limite universul sau nu. Ati vazut voi limitele? Le puteti calcula? Daca nu, atunci cum puteti spune ca sunteti atei, cum puteti nega existenta lui Dumnezeu care se dovedeste in atatea lucruri inclusiv in matematica. Dumnezeu nu este doar ceva ce trebuie crezut ca exista ca un lucru “BUN”. cand spunem ca 1+1 =2 spunem ca acesta este un lucru corect, deci bun. Se poate totusi prin diferite procedee matematice schimba aceasta relatie si spune ca 1+1 nu fac intotdeauna 2. Ceea ce uita mereu “ateii” cand vad nedreptatile din lume este ca Dumnezeul in care crede lumea este si un Dumnezeu DREPT, iar dreptatea Lui si logica Lui nu pot coincide intotdeauna dreptatea si logica noastra. Cand ceva pare nedrept de fapt este o incercare a lui Dumnezeu de a vedea puterea credintei a persoanei careia se pare ca i s-a facut o nedreptate Divina. Cei ce isi pierd credinta demonstreaza de fapt faptul ca sunt slabi si se pierd. Cei ce raman sa creada pana la nesfarsit dar nu prin habotnicism aceia sunt cei DREPTI si placuti lui Dumnezeu. Si pentru ca am amintit de habotnicism: Sa nu inchidem ochii si sa punem totul pe seama lui Dumnezeu. Aceasta este inca un mod prin care omul se pierde si devine neDrept si nePlacut lui Dumnezeu. Acestia sunt cei ce se aseamana foarte mult cu “spalatorii de urechi”, lingai care renunta la orice pentru a fi pe placul celui “mai mare”. Acei ce devin fanatici chiar devin periculosi chiar si pentru societate si nedreptatea lor afecteaza intreaga societate civila. Deci, mare grija in ganduri, bucurati-va de viata dar nu uitati ca viata este trecatoare pe pamant. Fiti buni cu oamenii in jurul vostru pana la unul si iubiti-va intre voi ca pe voi insiva. Nu va ganditi cum il cheama pe Dumnezeu, caci numele lui este traductibil pentru fiecare limba in parte (Crestini/Evrei – SAVAOT, Musulmani – ALAH, Orientali – Budha s.a.m.d). Ganditi-va sa aveti o viata cumpatata, curata si bucuria voastra va fi dupa aceasta viata.
Sunday, 28. February 2010
Yoshi.. ai perfecta dreptate!
Friday, 12. March 2010
Depinde ce intelegeti voi prin ateu. Foarte important. Ce este ateul?
Un om care nu crede ca exista un mosuletz cu barba pe un nor care sta si supravegheaza non-stop absolut tot ce se intampla pe pamant si din cand in cand mai da cate un cutremur sau o molima sau niste accidente stupide (in aparenta)?
Sau un om care nu crede in absolut nimic altceva decat teorie evolutionista a lui Darwin si care isi explica absolut toate fenomenele inconjuratoare ca fiind simple coincidente generate de materie din intamplare?
Friday, 12. March 2010
Yoshi la un moment dat in postarea ta ai devenit usor incoerent in exprimarea ideilor prin faptul ca nu le-ai dus pana la capat. Cine este “cel mai mare” in acceptiunea ta? Cine ar mai putea fi “vinovat” in afara de God All Mighty? Nu cred ca am prins exact ideea pe care ai vrut sa o sustii.
Friday, 12. March 2010
Gabi, iti multumesc pentru “tragerea de urechi” si cred ca ai dreptate ca am devenit chiar “incoerent” in comentariul meu anterior. Am sa incerc sa raspund si sa explic putin mai amanuntit mai jos parerile mele referitoare la acest subiect. Cine este Dumnezeu si cine este vinovat de tot ce se intampla in tot universul? Aceasta intrebare poate produce foarte multe controverse chiar si intre marii teologi si sustinerea orbeasca a existentei unui “mosuletz cu barba pe un nor care sta si supravegheaza non-stop absolut tot ce se intampla pe pamant” cum spui chiar tu, dupa parerea mea este o foarte mare greseala. Cu toate acestea sunt foarte multe semne care demonstreaza ca lumea nu este doar ceea ce vedem, auzim si putem atinge. Si totusi: Cine este Dumnezeu? Ei bine, parerea mea personala este ca intrebarea este gresita din start: “Cine” este interpretat in mintea tuturor ca un “interogator” ce se refera la o persoana. Tot parerea mea este ca nu incape in aceasta discutie un “Cine” ci un “Ce”. Poate ca atunci cand ai spus “mosuletz” ai gandit chiar un mosulet sau ai spus asta in sensul in care si-l inchipuiesc batranii care pleaca zilnic capul in fata icoanelor ca sa arati ca nu esti de acord cu ideologia “propovaduita”. Eu spun ca cel mai bine este sa incercam sa vedem ca Dumnezeu este “CEVA” intangibil fizic (exact la asta ma refeream si in primul comentariu cand vorbeam de sentimente). Acest ceva s-a dezvaluit oamenilor inca de la inceputuri in diferite forme (conform bibliei de exemplu, ca e mai usor de inteles de aproape toti cititorii acestor randuri: vapaie, voce, lumina si chiar OM – Iisus Hristos). Cu toate acestea cei “necredinciosi” pot spune ca Biblia a fost o carte scrisa de oameni si ca ei nu cred in randuri pe hartie scrise de oricine. Eu am sa incerc sa interpretez putin si impreuna cu mici analogii am sa incerc sa explic cum vad eu existenta lui Dumnezeu: se stie de majoritatea lumii de “povestile” in care se spune ca lumea a fost facuta in 6 zile si in a 7 Dumnezeu s-a odihnit. Sa mergem putin pe firul istoriei si sa vedem ca planeta in sine se afla in a 7-a era geologica. Coincidenta sau nu prefer sa vad ca cel ce a scris cartile lui Moise si mai ales “Facerea” s-a gandit ca omul caruia ii era destinata aceasta carte nu va intelege trecerea timpului, motiv pentru care totul s-a facut in 7 zile. Acum, pentru ca deja am scris destul de mult si ma tem sa nu existe vreo limita de text, ma gandesc sa fac un salt peste interpretarile Scripturii si sa incerc sa explic cum vad eu subiectul: “vinovatia” lui “God Allmighty” sau Dumnezeu. Inca de la primul comentariu am incercat (cu scapari se pare) sa expun cum vad eu “cate un cutremur sau o molima sau niste accidente stupide” cum spui tu. Stim foarte bine cu totii ca traim intr-o lume in continua miscare. Stim cu totii ca lumea este libera sa aleaga, sa ia decizii care cu siguranta afecteaza mediul inconjurator. Deci primii care produc accidentele sunt oamenii in urma deciziilor lor proprii instinctuale sau nu. Molima, in ultima vreme s-a demonstrat ca molima a fost prezenta in ultima vreme datorita neglijentei omului care ori nu s-a ferit ori a fost el cel ce a contaminat mediul inconjurator, respectiv oamenii din jur. Cu toate acestea molima in trecut este produsul mizeriei in care se traia sau poate chiar din alte motive patologice. Cu toate astea nu putem ignora implicarea naturii. Cine/ce misca natura? Asa cum apele curgatoare izvorasc si se varsa in mari, sunt luati vapori din mari si prin ploaie se realimenteaza izvoarele asa si miscarile tectonice si eruptiile vulcanice fac parte din freamatul continuu al naturii. Cutremurele, vijeliile si toate fenomenele naturale care lasa in urma catastrofe de foarte multe ori sunt urmari logice in urma miscarii naturii, miscare care poate fi considerata ca fiind controlata de o forta supranaturala sau nu (in functie de credinta fiecaruia) – probabil aici deviez din nou. Totusi aceasta miscare a naturii nu trebuie considerata ca o fapta rea a divinitatii (a lui Dumnezeu). De ce: Cati dintre cei prapaditi sunt oare drepti si curati la suflet si nu merita o pedeapsa? Inainte de a invinui divinitatea de ce nu ne vedem faptele noastre proprii pentru care nu suntem adusi la raspundere poate niciodata? Poate ca printre 3000 de oameni loviti de “soarta” nu sunt nici 10 oameni fara vina – parere personala. Aici se poate discuta foarte mult dar deja observ ca deviez mult de la subiect.
Referitor la teoria lui Darwin: ar putea avea dreptate Darwin cu conditia ca ar accepta ca “nu exista coincidente generate de materie din intamplare”. S-a demonstrat si se stie foarte bine ca evolutia lumii se bazeaza pe o relatie suprema: CAUZAEFECT. Dar cum aceasta relatie anuleaza ideea simplei coincidente teoria Darwinista nu poate avea un fundament stabil pentru a putea fi luat in calcul ci doar ca o ipoteza fantasmagorica dintr-o epoca demult uitata pe cand lumea inca mai era in dubii daca Pamantul e rotund sau nu. Realitatea tangentiala cu conceptia Darwinista si din acest motiv mai sunt multi care inca nu realizeaza marile greseli si eventual o considera conceptie de viata.
Ar mai fi mai multe de povestit dar probabil ar trebui mai degraba sa fac un site cu toate aceste conceptii… si nu stiu cui ar folosi atat de mult. Ma bucur insa, ca sunt si oameni preocupati de astfel de lucruri si sper sa va bucurati in continuare de viata voastra asa cum o aveti…
Saturday, 13. March 2010
Yoshi.
Nu are nici o legatura faptul ca aceasta discutie are loc acum sau avea acum 200 sau 2000 de ani (te asigur ca au fost purtate discutii similare in permanenta).
Eu nu inteleg ceva in afirmatiile tale. Pe de o parte lasi sa se inteleaga ca stii CE este D-zeu. Eu unul stiu exact CE este. Si este extrem de simplu si de evident pentru oricine gandeste un pic mai mult decat o furnica.
Ce nu inteleg este cum poti tu sa susti ca exista posibilitatea ca din 3000 de victime sa nu fie nici 10 “fara vina” Te intreb ce e atunci cu sutele de copii care pier? Nou nascuti. Copii pe care “Divinitatea” i-a adus aici. Ce “vina” au acei copii? Sute si mii de copii mor anual pe Terra in conditii infioratoare (cutremure, boli, saracie, infometare. Ce vina au ei? Am mai pus intrebarea asta si altora.
Nu am primit nici un raspuns.
Deci daca ar exista o Divinitate asa cum multa lume crede ca exista din cauza falselor povesti (Biblia, Coranul, Testamentele, Etc) prezentate cu scopul evident de a manipula masele de oameni care din lipsa educatiei si a informatiilor au tendinta sa se indobitoceasca si sa creada in puteri supranaturale controlate de Zei (nu ii duce capul ca ei pot controla absolut totul in viata lor) – de aici si problemele grave, ar fi foarte penibil pentru aceasta entitate Divina care permite sa se iroseasca propria “Ei” lucrare. Da?
Daca realizam totusi ca Universul care a creat totul este doar un cumul de unde energetice la care noi contribuim cu prisosinta prin gandurile si sentimentele pe care le nutrim, ne dam seama ca de noi depinde totul si ca noi putem sa facem si sa desfacem cu ajutorul Lui (Universului) daca stim sa ne acordam frecventa pe una pozitiva prin care sa comunicam cu El.
Si daca ma intrebi cine a creat Universul te invit sa citesti cartea “O scurta istorie a timpului scrisa de Stephen W. Hawking pentru ca am intra intr-o discutie mult prea lunga pentru mediul in care se poarta (online).
Sunday, 14. March 2010
Iti multumesc pentru comentariu. Promit sa citesc intai cartea recomandata si apoi sa continuam discutia si pe baza acelei carti. Sincer convinegerile mele sunt doar ale mele si nu incerc sa conving fortat pe nimeni. Referitor la chestia cu copiii… o scuza as putea gasi, dar ma tem sa nu incepem sa avem de-aface pe viitor cu un conflict de idei. In fond, ceea ce cred eu referitor la acea chestie este ca vina nu trebuie vazuta doar referitoare la individ. De cate ori cineva nu pedepseste o persoana prin alta persoana? Care ar putea fi cea mai mare lovitora care ar putea-o primi un parinte decat sa i se faca un rau copilului sau? Daca punem in felul asta discutia aceasta poate fi o scuza. Promit sa citesc intai si cartea recomandata si sa continuam discutia dupa.
Multumesc.
Sunday, 14. March 2010
Gabi, de multe ori ai intrebat si nu pot sa nu observ ca ai o “chestie” legate de cei ce sufera si aparent tie ti se pare ca e nedrept pentru cei ce se nasc in conditiile acelea. Toti oamenii care gandesc cu parere de rau, trimit aceasta senzatie spre locul ala si amplifica ce se intampla acolo. Adica dau si mai multa suferinta pentru ca toti suntem Co-Creatori a Realitatii. Nu poti sa ii spui unui bolnav”Saracu’ uite ce rau e de el” ca nu faci nimic decat sa ii amplifici starea si faci sa “apara din ce in ce mai multi”. De ce au aparut de la nastere direct suferinzi acei oameni? La un moment ai sa intelegi singur. Ei pot fi vindecati de orice suferinta doar prin “trimitere” de iubire prin gandurile noastre catre acea zona. Iar gandurile tale si ale cat mai multor oameni se vor materializa in iubire la fata locului. Asta e Legea Atractiei. Cat timp ne vom plange de una si de alta ele doar se amplifica si atat. Nimic din ce este in exteriorul fiintei tale nu este la intamplare.
Sunday, 14. March 2010
Ma bag si eu in seama, deh! Biblia are la baza o serie de controverse. Una din ele ar fi ca sustine ca Dumnezeu e iubire si iertare (asa cum a demonstrat-o Isus prin exemplul sau) insa intervine faza cu pedepsirea prin lovirea in ceva drag. Aspectele astea sunt tipic umane si seamana a razbunarile mafiote. E adevarat ca nu putem aprecia un lucru bun daca n-am cunoascut raul. Asa este omul – apreciaza prin comparatie. Insa Biblia e plina de ura, razboaie, lipsa de iubire si insuflarea fricii. Cum poate un Dumnezeu drept sa faca diferente intre doi oameni pe care i-a creat? Cum poate sa puna in carca Evei (implicit a urmaselor ei) vina caderii in pacat si izgonirea din Eden?
Un mare intelept spunea ca adevarul nu este in ce spune o carte considerata sfanta, nici in vorbele a sute de intelepti, adevarul se afla in fiecare dintre noi. Eu ma uit in adancul fiintei mele si gasesc alt adevar. Eu vad in jurul meu ca prea putine relatii dintre oameni sunt bazate pe iubire si mai mult pe frica si control, egoism, lacomie… s.a.m.d.
Refuz sa cred intr-o scriere sau intr-o religie care face discriminari intre femei si barbati. Creatia e una si n-are nici o legatura cu religiile lumii.
la un moment dat probabil ca multi vor ajunge la aceeasi concluzie: suntem creatorii propriei realitati iar realitatile noastre sunt interconectate. Raul se intampla oamenilor “nevinovati” datorita actiunilor altora. Cauza- Efect. Simplu.
Fara divinitate, fara pedepse dupa moarte, fara coincidente…
Pare greu de digerat si ne pune in brate o responsabilitate pentru care multi nu sunt pregatiti.
Tuesday, 16. March 2010
Robert, iti dau cuvantul meu ca nu mi-e mila, nici nu ma afecteaza catusi de putin suferinta altora. Poate par un insensibil ca sa nu zic mai rau dar nu sunt, pur si simplu imi pasa doar de mine si de cei dragi mie (restul n-au decat sa aiba grija de ei cum pot)
Eu doar combat anumite afirmatii cu exemple concrete (unul fiind cel al copiilro care nu apuca sa iasa din starea de puritate in care s-au nascut si sufera, sau nu isi duc “programul” pana la capat. este o chestiune strict tehnica pt mine, nimic mai mult.
Tuesday, 16. March 2010
Mada, achiesez la comparatia ta cu razbunarile mafiote. Dar asta este si rolul religiilor pe pamant sa controleze prin teroare acei oameni care din lipsa de informatii au tendinta sa atribuie totul unei Divinitati si se vor supune reprezentantilor acelei Divinitati neconditionat.
Cei care au creat aceste forme de religie au fost oameni geniali care au stiut cum sa exploateze aceasta latura umana (ignoranta) infolosul lor. Au stiut de asemenea cum sa transmita asta din generatie in generatie astfel incat urmasii lor sa poata domina masele.
Religia si Dumnezeul sau Alahul sau Budha si toata gasca de Zei au fost prezentati intr-o anumita forma numai cu scopul de a controla masele de oameni fara educatie.
Monday, 12. April 2010
domnilor, revenind la subiect, parabola de mai sus e decupata din povestirile de la ora 5 dimineata.
sa fim seriosi!
ce treaba are evreul einstein cu isus hristos mantuitorul? huh?
in plus, daca citim numai si un pic din opera savantului einstein, se pare ca (potrivit consideratiilor sale stiintifice si crezului profund) omul nostru avea o cu totul alta viziune asupra lui dumnezeu!