In timpul noptii visez mult si partea placuta pentru mine este ca retin ce visez.

“…ma aflu pe o alee la intrare in parc. In fata mea cam la douazeci de metri observ doua persoane cam de trei metri inaltime. Cei doi se mancau din priviri unul pe celalat si avea pumnii inclestati, fiind gata gata sa explodeze intr-o lupta pe care o simteam universala si iminenta in acelasi timp…

…realizez instantaneu ce era pe cale tocmai sa se produca. Am urlat dintr-o data atat de puternic fara sa deschid gura incat fiecare celula din corpul meu a emis vibratia respectiva iar cei doi luptatori in acelasi timp au intors capul spre mine fiind de-a dreptul surprinsi.

In clipa imediat urmatoare am inceput sa plang, moment in care am inceput sa cresc si sa devin cat uriasii din fata mea(fizic – simteam senzatia in somn si ma dureau oasele de la crestere; ciudat este ca in acelasi timp durerea se transforma in senzatie de putere). M-am indreptat spre ei in hohote de plans iar acestia erau parca blocati in uimire. Le-am spus ca nu exista nici un motiv sa se omoare intre ei. Ca si unul si celalalt, vede raul din celalalt, crezand doar in binele propriu.

M-am trezit in momentul in care cei doi luptatori au venit la mine si m-au imbratisat. Cand am dechis ochii aveam in minte un singur gand puternic : Oamenii au nevoie decat de compasiune si de bun – simt pentru ca “iadul” sa devina “Rai”, aici in viata asta, nu in alte vieti conform povestilor din credinte, ideologii, religii si culturi, care toate, pana la urma, spun acelasi lucru…”