Inspiratia pentru acest articol mi-a trezit-o nepotelul meu care are doar 1 an si 4 luni, care n-are nici o grija, care se joaca, care rade mai tot timpul si mai ales cand razi si tu cu el, care asculta muzica si te uimeste cand il vezi deoarece pare ca el o intelege mai bine decat tine si care la varsta asta traieste viata cum vrea el si face doar ce vrea el, adica nu are griji, restrictii etc, ci pur si simplu este fericit.
Si aici vine momentul cand am fost determinat sa scriu. I-am spus de vreo cateva ori propozitii care incepeau cu “sa nu, ai grija sa nu, nu e voie asta …etc”. Reactia lui de fiecare data a fost una spontata, plansul in hohote.
Am inteles atunci ca parintii lui evita sa ii spuna ce are voie sa faca, lasandu-l sa umble si sa faca liber ceea de doreste(evident supravegheat, stim cu totii de ce la varsta asta). Cred ca asta ar trebuie toti sa facem cu copiii nostri, altfel le rapim creativitatea, libertatea in gandire, siguranta de sine. Pur si simplu le dam un handicap de care noi si parintii nostri scapam mai greu caci am fost crescuti in frica si negatie, dar vom scapa. Daca noi ne-am creste copiii in incurajare, in sustinere, in creativitate si fara sa ii obisnuim cu restrictii inutile cred ca lumea va arata cu totul altfel.
Comentarii